Septimiu-Gheorghe Moldovan: Salut Adrian!
Mihail-Adrian Simion: Salut Septimiu, salut şi cititorii!
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Eşti un mare pasionat de hardware, de analog. Povesteşte-ne te rog despre primul tău instrument muzical cu care ai creat muzică electronică, momente, trăiri.
Mihail-Adrian Simion: Sunt într-adevăr pasionat de sintetizatoare, dar aş spune mai degrabă de synthuri vintage decât de analog, pentru că, deocamdată, colecţia mea nu cuprinde synthuri analogice legendare :( . Dar voi remedia acest neajuns cât mai curând! Nu m-am aventurat foarte mult în achiziţionarea de synthuri analog vintage, pentru că dintre cele care răzbat pe plaiurile noastre mioritice, majoritatea sunt cu probleme, iar cele de afară sunt extrem de scumpe.
Nu întotdeauna un synth analog vintage este un câştig în componenta unui setup audio: poţi întâmpina marea problemă de dezacordare a oscilatoarelor când ţi-e lumea mai dragă! Iar ca să preîntâmpini asta ai nevoie de condiţii de laborator uneori. Dar, chiar şi cu acest neajuns, synthurile analog vintage rămân în topul preferinţelor artiştilor de muzică electronică!
Primul synth pe care am pus vreodată mâna a fost un synth rusesc analog, Junost 21, de împrumut. Habar nu aveam la vremea aceea ce ar putea să facă. Dacă aş putea da timpul înapoi, lucrurile ar sta altfel! Având desigur panelul în limba rusă şi cu toate că reuşisem să traduc ceea ce scria acolo, termeni precum attack, decay, unison îmi erau total necunoscuţi şi trebuia să fiu atent la ce modificări se produc atunci când mişcam sliderele. Poate că asta m-a făcut să deprind gustul sunetului modificat în timp real, direct cu mâinile mele! Asta se întâmpla în 1996, în oraşul meu natal, Buşteni, pe vremea când internet nu prea exista, iar în zonă nu găseai pe nimeni care să te înveţe aşa ceva. Un foarte mic avantaj era că de la unchiul meu prinsesem drag de electronică aplicată şi am intuit mai uşor ce se petrecea înăuntrul lor.
Primele senzaţii au fost stranii. Încă mai deţin o casetă audio cu câteva înregistrări de pe atunci, făcute cu microfonul casetofonului, şi chiar şi acum când reascult retrăiesc acea senzaţie de nelinişte pe care mi-o provoca simpla apăsare şi ulterior generare a sunetelor. Era totodată o stare de euforie, de mister, de necunoscut, de ceva nou şi, desigur, bucuria că începeam să îmi trăiesc visul!
Fiind un keytar, ar fi trebuit să îl ţin pe umăr, dar cum toţi muşchii mei de la acea vreme erau total necultivaţi (nu că acum s-ar fi schimbat ceva! :)) ), îl ţineam pe pat, pentru că nici masă de lucru nu aveam, şi îl gâdilam în legea mea!
Lipsa materialelor de bază îmi aduce aminte de următorul „synth” pe care am pus mâna. Era un Yamaha PSS, nu mai ştiu modelul, cu claviatură mică, un model pentru copii cred, iar la primele concerte, în 1999, pentru că nu aveam de unde să iau un stativ, am rugat un tâmplar să îmi facă unul de lemn care arăta ca o capră de tăiat lemne! Evident, toţi făceau haz pe seama mea: „pe capră se taie lemne, nu se cântă!”.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: La aproximativ cât se ridică numărul sintetizatoarelor pe care le deţii şi de care dintre ele eşti cel mai ataşat? Spune-ne povestea lor.
Mihail-Adrian Simion: În momentul de faţă deţin 19 sintetizatoare, plus ceva echipamente de studio. Pe scurt: Roland D-70 (2), Roland MC-307, Roland MC-808, Roland JV-1010, Roland SPD-20, Roland TR-626, Korg Z1, Korg microX, Korg microKorg, Korg Monotron, Korg Wavestation, Korg Triton, Korg Radias, Evolver DSI, Virus Ti2, Casio PT-80, Yamaha PS-20, Waldorf Blofeld.
Hmmm… încerc să mă detaşez de ele pentru că se creează o dependenţă atât de puternică încât înnebuneşti de-a dreptul! Au fost perioade când pur şi simplu trebuia să cumpăr sau să merg să testez undeva ceva nou, să explorez noi engine-uri, noi sunete, butoane, slidere, oscilatoare etc! :))
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ce alte piese plănuieşti să adaugi colecţiei tale?
Mihail-Adrian Simion: Încerc să mă abţin! :)) Dar iată lista de dorinţe: Moog (nu sunt pretenţios, poate fi orice model), Andromeda A6, Clavia (încă mă mai gândesc între Wave, Modular, NL3). Vor veni ceva noutăţi în curând de la Waldorf: Pulse – analog şi aş vrea să aud şi un Arturia Minibrute.
După cum se observă, tendinţa este către analog, iar lista e cu mult mai mare! Trebuie să pun pe listă şi un studio mai încăpător!
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai fost de asemenea un mare pasionat de calculatoare şi ai compus cu ajutorul acestora la începuturi. Te mai foloseşti de acestea în muzica ta?
Mihail-Adrian Simion: Da, categoric da! Nu poţi să produci muzică în ziua de azi fără calculator. Este mult mai simplu şi la îndemâna oricui să lucreze cu un DAW virtual decât cu un DAW hardware.
Personal, de câteva zile am lucrat şi cu Ableton, la sugestia unor prieteni muzicieni, şi am folosit şi synthuri virtuale. Dacă iniţial am început să creez muzica cu hardware (deşi primele beep-uri le-am produs programând pe 8 bits HC-ul unui prieten), apoi numai cu virtuale (1999–2004), iar apoi am căzut din nou în extrema hardware-ului, în prezent urmăresc să îmbin armonios cele două componente.
Drept exemplu, piesa The Return to Youth este realizată 50% cu Ableton, virtual, apoi am importat mix-ul în Logic Pro şi peste el am venit cu hardware. În schimb, piese ca Sweet Dreams şi Never Stop the Seq sunt integral virtuale.
Revenind la întrebarea ta, cred că cel la care ţin cel mai mult este Korgul microKorg. Mă uimeşte şi încântă de fiecare dată acest mic synth!
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Eşti omul potrivit pentru a te întreba: hardware sau computer?
Mihail-Adrian Simion: Hardware. Şi computer! Ambele. Computerul a câştigat în ultimii 15 ani foarte multe, mai ales datorită costurilor, îndemânării şi portabilităţii. Dar legătura reală pe care o creezi cu un synth hardware e inegalabilă. Din momentul în care ai deprins gustul de hardware… lucrurile se schimbă.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ce beneficii şi ce dezavantaje a adus „epoca digitală”?
Mihail-Adrian Simion: Principalul cuvânt este accesibilitate. Costurile scăzute au permis tuturor să încerce să creeze muzică. Asta a adus atât inspiraţi, cât şi neaveniţi care inundă spaţiul sonor cu zgomote. Totuşi, pe termen lung, eu cred că există doar beneficii, pentru că selecţia se face natural.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai peste 20 de albume lansate, un număr impresionant! Există o piesă care este cea mai apropiată de sufletul tău?
Mihail-Adrian Simion: Da. De la primul album, Spiritual (1999), am produs peste 20 de albume, dintre care multe nu au fost lansate oficial. Cea mai apropiată de sufletul meu este o piesă despre Arhanghelul Gabriel, compusă pentru un grup de meditaţie. Am primit tema ca o „revelaţie în vis” şi muzica a ieşit exact aşa cum am auzit-o în acea stare. Este piesa mea de suflet.
O alta, mai accesibilă publicului, este Delicate Touch, realizată cu Ti2 şi Triton rack.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Te-ai gândit vreodată să predai cursuri sau tutoriale?
Mihail-Adrian Simion: Da, m-am gândit. Am răspuns punctual prin e-mailuri, dar pentru un curs organizat ar trebui să existe cadrul potrivit. Astăzi e mai uşor ca oricând să înveţi singur, cu internetul.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Beneficiezi de studii asupra impactului frecvenţelor sonore asupra corpului şi minţii. Împarte cu noi câteva dintre ideologiile tale.
Mihail-Adrian Simion: Pe scurt: fiecare sunet, fiecare frecvenţă influenţează corpul şi mintea. Muzica este energie, iar vibraţia ei poate fi benefică sau nocivă. Experimentele pe plante şi grupuri de oameni au confirmat asta. De aceea eu încerc să creez muzică de meditaţie şi relaxare cu intenţia de a sprijini armonia interioară.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum primeşte România muzica de relaxare, meditaţie, terapeutică?
Mihail-Adrian Simion: Greu. Mulţi români asociază muzica doar cu dansul şi distracţia. Termeni ca „meditaţie”, „yoga” sau „qigong” încă sperie. Totuşi, am văzut oameni şi artişti care se deschid încet către acest gen. Am avut surprize plăcute, cum a fost concertul de la Constanţa, în cadrul Săptămânii Arhanghelilor.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Îţi mulţumesc şi îţi urez mult succes!
Mihail-Adrian Simion: Eu îţi mulţumesc pentru munca enormă pe care o depui şi îţi doresc, la rândul meu, mult succes şi împlinire sufletească, iar cititorilor – cât mai multă inspiraţie şi audiţii minunate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu