👤 Adrian Budritan (Future Groove)

myspace.com/acidulate

Anul în care a început totul pentru Adrian Budriţan a fost 1988, atunci când a făcut cunoştinţă cu sintetizatoarele analogice Korg MS10 şi MS20.

Un an mai târziu a început să lucreze cu rudimentarele şi "greoaiele" computere Spectrum ZX, HC 85 sau Cobra. 

A studiat empiric şi autodidact despre acestea din cărţi, făcând diferite experimente stohastice şi algoritmice, programe de analiză statistică, muzică experimentală, în special curente minimaliste, serialism şi postmodernism. 

Pe data de 10 ianuarie 1988 Budriţan face primul program basic pe un Spectrum ZX. În acelaşi an intră în cercul de informatică al liceului la care studia, „C.D. Loga” din Timişoara şi câştigă premiul doi la faza judeţeană de informatică, cu un program de muzică algoritmică. Apare un articol în ziarul local "Orizontul", ce cuprinde şi un interviu cu Adrian Budriţan. Dintre sbiectele tratate s-a discutat şi despre pionierismul muzicii techno în România.

 

 
Continuă şi în anul 1989 studiile sale despre computere, protocoale MIDI, experimentează compoziţii şi sinteză sonoră cu un computer Commodore C64, folosind chip-ul SID Motorola.

Trei ani mai târziu, alături de Christian Mike Sugar si tehnicianul Emil Treuer lansează prima revistă dedicată muzicii electronice, hi-fi şi cultură audio, numită "Hi-Fi & Audio". Având pasiuni comune pentru sintetizatoare, Adrian si Christi adună la un loc aparaturile şi experimentează împreună parametrii de sunet. 

Data de 16 decembrie 1992 a însemnat o zi mare pentru muzica electronică romanească, fiind data când a avut loc printre primele concerte dedicate acestui gen din România, organizat bineinţeles de Budriţan alături de Sugar, la Teatrul German de Stat din Timişoara. La acest eveniment a fost prezent şi speologul Cristi Tecu cu proiecţii diapozitive. Asistenţa din partea publicului a numărat aproximativ 200 de spectatori. În acelaşi an Adrian Budritan a înfiinţat o firmă cu profil multimedia, denumită "Aliens Design".

În ce priveşte concertele, cei doi buni prieteni nu s-au oprit doar la event-ul cu numarul unu, iar pe 17 octombrie 1993 au recidivat printr-un nou concert în peştera de la Romaneşti, spectatorii fiind ceva mai numeroşi de această dată, în număr de aproximativ 400. 

Un real succes a fost pentru Adrian a fost prezenţa la convenţia europeană anuală de science fiction Eurocon, unde a avut loc primul spectacol de laser şi artificii din România, între 26 - 29 mai 1994, în Piaţa Operei din oraşul vestic. Primirea din partea împătimiţilor a fost una foarte bună, fiind 40.000 de martori la acest eveniment. În cadrul acestei participari, Budriţan primeşte premiul "Spirit Of Dedication Award". S-a remarcat de asemenea Florin Pop Magda, care actualmente produce muzică comercială sub numele de Adaggio.

foto: elektronika.ro

Anul 1996 l-a găsit pe pionierul muzicii electronice cutreierând peste graniţe. A fost plecat timp de şase luni prin Europa, Londra în special, pentru a se documenta şi afla mai multe despre acest curent muzical. A fost influenţat puternic de muzica unor nume mari precum Photek, Kraftwerk, Pink Floyd, Vangelis, Jean Michelle Jarre, Tangerine Dream, Klaus Schultze, Mike Oldfield. 

Totodată acest an reprezintă debutul său ca şi producator muzical, realizând primul album, numit "Synthesizer Sequencing". A fist editat la casa de discuri Voxstar.

Susţine un nou concert la Teatrul German de Stat din Timişoara, un spectacol de muzică electronică avangardistă, cu 50 de oameni prezenţi.

Îşi crează o pagina web şi face eforturi mari financiare pentru a naviga pe internet. Este numit de apropiaţii săi în mod sugestiv, "băiatul cu internet-ul", lucru care denotă raritatea acestui fapt la acea vreme.
Continuă să experimenteze şi să lucreze la piese noi, terminând albumul "The Power Behind The Sound" (1997), ce trebuia lansat de Metropol Records, dar a rămas nepublicat.

Se alatură unor petreceri importante pentru pionieratul timişorean şi cel românesc, clasicele party-uri în depozit, sau "Warehouse", organizate de Ufo şi alţi împătimiţi ai vremii, care vor forma mai târziu colectivul şi prestigiosul festival TMBase.

Live @ Arenele Romane

Un an plin de succes pentru cel care activa acum sub pseudonimul Future Groove a fost anul 1998. Atunci a intrat în graţiile danezilor de la Hypnotic Records, ţară din partea căreia a primit foarte multă apreciere. S-a clasat pe locul doi în materie de drum and bass şi a fost prezent pe compilaţia "VA - Drum & Bass" cu piesele "Elvis Presley" şi "Vortex". Ultima dintre ele a avut parte de un videoclip, lansat pe data de 21 noiembrie 1998, ora 4:30 AM, fiind considerat primul videoclip românesc de muzică electronică difuzat pe MTV Europe, în cadrul emisiunii "Chill Out Zone". Eu aş duce acest superlativ mai departe, considerând această piesă una dintre cele mai bune compoziţii drum and bass romaneşti ale timpurilor. În acelaşi an termină albumul "Vortex", apoi "The Silent Noise", ultimul dintre ele realizat împreuna cu Remus aka Reloop, sub monikerul Aural Envelope, nelansat însă.

Tot în acelaşi an a fost prezent de asemenea pe "Dance Mission Volume 1" (MediaPro, 1998), prima compilaţie de muzică house/club din România. A semnat pe aceasta patru piese, dintre care două remixuri pentru piesa celor de la Timpuri noi, "Geta-i Sora-mea", în două variante.

mediapromusic.ro

Iniţiază şi un proiect euro/minimal house denumit House Sweepers, piesa "Slow Times" fiind prezentă pe compilaţia "Ascultă-ţi Muzica" (MediaPro, 1998).

Generatia Pro - Asculta-ti Muzica (1998, MediaPro Music) 

mediapromusic.ro

Live @ Arenele Romane

În anul 1998 a mai realizat două remixuri pentru colaborarea dintre BUG Mafia şi Loredana, ce apar pe albumul "Lumea E A Mea". Este prezent de asemenea la prima ediţie TMBase, alături de Şuie Paparude, NSK, Ufo & Ummo.

Un an mai târziu lansează un nou album, tot în Danemarca la Hypnotic Records, care de data aceasta este orientat spre zona house, intitulat "Electro House 135 Bpm". A fost prezent pe sticlă cu două videoclipuri noi, "Millenium Bug" (luna martie) şi "Analogue Dawn Age" (mai). Tot la capitolul producţie semnează un remix pentru cei de la Direcţia 5, piesa "Altul Mai Bun".

Alături de Dragoş Serghi fondează casa de producţie audio United Music Production, ce încurajează undergroundul autohton, în special genurile trip-hop şi speed garage. Aici, Adrian Budriţan (sampling), Xplore (clape), DJ Wiz, Dru Klein (MC) şi La Familia, realizează o serie de înregistrări care se concretizează într-un mixtape proiect numit "Bucharest Undergroove Nights" (2000).
Devine fondatorul primului site oficial de muzica din Romania, www.music.ro.

In anul 2001 se naşte proiectul FSOG (Future Sound Of Guţă), o combinaţie de muzică ţigănească din repertoriului cântareţului Nicolae Guţă, mixată cu muzică gabba, jungle, big beat, club, euro-trance sau chiar chill-out. Este produs şi un album cu aceste piese, "FSOG - FSOG", scos la lumină de către casa de discuri Sub Records. Dintre piesele prezente, la realizarea versiunii club mix au mai participat Rhadoo si Dru Klein. CD-ul conţine de asemenea un software numit Acid 2.0 Xpress, creat de Sonic Foundry, respectiv sample-uri şi loop-uri care pot fi utilizate pentru a remixa piese.

FSOG - FSOG (2001, Sub Records)

sub.ro

Sub acelaşi pseudonim Future Groove realizează două remix-uri pentru piesa celor de la Cassa Loco, "Vand Fan", cu versiunile "2-10, 2-10" şi "Iar Bau".

În perioada 2001 - 2005, după 14 ani plini de glorie, realizări şi superlative, Adrian Budriţan ia o pauză în ce priveşte producţia muzicală şi se axează pe producţia video, grafică şi 3D, lansând "303 TV", un proiect audio-video conceput ca un live TV show.

Revine pe piaţa muzicală cu albumul "Manelistique", proiect ce îşi are originile în FSOG, realizat în colaborare cu Dragoş Serghi (membru 3SE, sound engineer), Andreea Calomfirescu (concept), Scripca Ştefan aka Mistia, Gregorian Vitalariu aka Greesh (orchestraţie) şi Anisi (voci adiţionale).

În anul 2007 revine şi după pupitru, alături de Silvia Minut aka Dropdread, în clubul Fabrica, cu ocazia evenimentului "Global Warming". Tot alături de aceasta înfinţează un studiou de muzică electronică în Bucureşti, Elektonika, destinat producerii muzicii electronice şi susţinerii curentului urban. Pagal, Negru şi Shteff (Ştefan Croitoru) se alătură celor de la Elektronika Studio Records şi înfiinţează cinci proiecte: Acidulate (proiectul electro-dnb a lui Adrian Budriţan), Interloop (club-house, alcătuit din Pagal şi Negru), Shteff (dnb), Virtual Picnic (lounge-psihedelic, cu George Petroşel, Valentin Luca şi Nuţu Militaru), respectiv B303. Ultimul dintre ele este un proiect downtempo/experimental în care se găsesc Adrian Budriţan (sintetizator), Shteff, George Petroşel (percuţie, voce şi text), respectiv Valentin Luca (chitară electrică).

Tot în această perioadă, Adrian împreună cu Dana "Marijuana" încep o serie de evenimente de muzică electronică şi ebm.

În anul 2011 lansează iTraining, unde organizează cursuri de animaţie 3D şi multimedia. De asemenea, a contribuit la înfiinţarea primei şcoli de muzică electronică din România.

foto: elektronika.ro

Pe lângă cei amintiţi mai sus, Budriţan a mai colaborat de-a lungul timpului cu N & D, Jojo şi Why Not Girls.

Astfel, am realizat o adevarata incursiune prin inceputurile fenomenului electro în ţara noastră, trecând în revistă primele petreceri de muzică electronică, primul site de profil, prima revistă şi prima compilaţie, toate la care a fost martor Adrian Budriţan. Aşadar, 24 de ani în care acesta a fost mereu prezent, aducând o incontestabilă contribuţie la geneza, evoluţia şi maturarea acestui stil muzical pe meleagurile noastre, un adevărat pionier al acestui gen. A bifat numeroase producţii muzicale proprii în diferite ramuri ale muzicii electronice, s-a implicat în alte proiecte şi în susţinerea altor împătimiţi producători autohtoni dornici de afirmare, a susţinut şi promovat acest curent pe scena muzicală romanească prin absolut toate mijloacele media şi a realizat peste 30 de videoclipuri muzicale (motion graphics, edit/montaj, regie, director imagine, vfx, 3D). Dar experimentatul român nu se opreşte aici şi mai are încă un cuvânt greu de spus.

👤 Adrian-Floru Enescu

foto: Adrian Enescu

Maestrul Enescu s-a născut pe data de 31 martie 1948, în Bucureşti. În formarea sa artistică a urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor de compoziţie pe marele compozitor Aurel Stroe. A participat de asemenea ca student audient la cursurile facultăţii de muzică electronică din California/Palo Alto. În prezent este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Adrian Enescu a început să experimenteze muzica electronică începând cu 1975, an în care şi-a procurat primele sintetizatoare. Acestea au fost Elka Rapsody 610, Roland SH5 şi Korg MS10. "Colecţia" şi-a mărit mai apoi numărul cu instrumente precum Oberheim OBX 8 şi Yamaha DX7.

Elka Rapsody 610

Roland SH5

Korg MS10

La începutul anilor '80 a lucrat cu calculatorul Commodore 64, cu ajutorul programului MIDI Sequenser Notator.

MIDI Sequenser Notator for Commodore 64
Au urmat Roland CSQ 100 Sequenser, samplerele Akai S612 / S900 / 1000 şi 3000 îmbunătăţită, o mare parte din lucrările sale fiind realizate prin metoda de sampling cu ajutorul acestora.

Akai 1000/3000

Akai S612

De-a lungul timpului a mai achiziţionat instrumentele Korg Module M1 şi Proteus Emu Module. Primele imprimări le-a realizat cu ajutorul Tascam Portastudio, primul casetofon pe patru canale, apoi a trecut la magnetofonul Fostex 8 TRK şi Fostex 2 TRK, respectiv Akai MG 1214, primul mixer profesional care avea încorporat un magnetofon digital pe 14 canale, cu casetă.

Tascam Portastudio

Fostex 2 TRK

A mai lucrat cu calculatoarele Atari (C Lab Notator), Roland Hard Disk Recording DM80 şi TDM Protools, pe platforma MAC. În prezent foloseşte ca suport tehnic Nuendo PC Platform.

Atari

Roland Hard Disk Recording DM80

În dreptul marelui nume, Enescu, stă un număr de zece albume, sub producţie proprie sau în colaborare cu alţi artişti ai muzicii româneşti. Prima apariţie pe disc a avut loc în anul 1975, pe discul "Jazz În Ţara Mea", pe care Adrian Enescu prelucrează şi orchestrează o temă scrisă de Johnny Răducanu. 

Colaborările cu lumea jazz-ului sunt continuate şi la a doua sa prezenţă discografică, alături de Marius Popp, pe discul "Panoramic Jazz Rock" (1976, Electrecord). Enescu a participat la crearea pieselor "Inscripţie" şi "Balada", lucrând cu pianul acustic şi faimosul sintetizator, bib-synthesizer, primul de acest gen din România, construit de Corneliu Ionescu. Prima dintre piese este o muzică pentru quartet de corzi, vocea fiind a cântăreţei Aurora Andronache, iar la instrumente au fost Peter Wertheimer (soprano saxophone), Marius Popp (electric piano), Eugen Gondi (drums) şi Mircea Tudoran (electric bass). Cea de-a doua dintre ele, "Balada", a fost realizată în aceiaşi formulă, doar că în loc de string quartet şi voce erau patru tromboni şi patru horni. După cum spune şi titlul, acest întreg material este unul foarte inedit, o combinaţie rară, un amalgam de artişti extrem de valoroşi ai lumii jazzului precum Marius Popp şi Adrian Enescu, respectiv artişti la fel de talentaţi din sfera rock precum membrii legendarei formaţii Sfinx.
Discografia maestrului Adrian Enescu mai cuprinde trei albume proprii de reper, lansate la legendarul Electrecord. Primul dintre acestea se numşte "Basorelief (Poem Pop)", lansat în anul 1977, iar apoi a urmat "Funky Synthesizer Volume 1" (1982) şi "Dance Funky Synthesizer Volume 2" (1984). Versurile de pe primul dintre acestea aparţin poetului Ioan Alexandru, iar la realizarea lui a participat un grup de instrumentişti de la Filarmonica George Enescu, BigBand Radio, Grupul Vocal 5T şi claviaturistul, compozitorul şi inginerul de sunet Fredi Negrescu.
Alte prezenţe discografice solo remarcabile sunt piesele "Invisible Movies 1" (2000) şi "Invisible Movies 2" (2001), pe renumitele compilaţii Buddha-Bar. Cafe del Mar este încă o compilaţie renumită pe care Enescu a semnat cu piesa "Dreams For November", în anul 2002.
Defineşte stilul, semnează muzica şi orchestraţia cantăreţei Loredana Groza, piesa "Buna Seara, Iubite" fiind câştigătoarea celor 80 de ani de Radio în România. Împreună cu Loredana a realizat albumul cu acelaşi nume în anul 1987, respectiv "Buchet De Trandafiri", un an mai târziu.
Grupul Stereo este un alt duo a cărui stil Enescu îl defineşte, alături de care a lansat două discuri, pe versurile poetului Lucian Avramescu.

De asemenea, Adrian Enescu este foarte cunoscut pentru muzica de film, semnând coloana sonoră a peste 60 de filme. A început cu un acordeon şi un "sistem" improvizat de sârme pe care rulau fotogramele de pe abajurul lămpii, schimbând imaginile cu piciorul. În muzica de film, conceptul "orchestrei" electronice a fost o preocupare importantă, stilistic acoperind aproape toate genurile muzicale: ambiental, pop, jazz, experimental, simfonică. În anul 1971 a contribuit pentru prima dată la soundtrack-ul unui film, numit "7 Zile", lansat în 1974, al cărui regizor a fost Mircea Veroiu, o compoziţie jazz-rock înregistrată cu Big Band-ul Radio. Veroiu făcea echipă cu Dan Piţa, astfel încat Adrian Enescu a semnat şi alte coloane sonore pentru filme importante realizate de cei doi: "Tănase Scatiu" (1976, în regia Dan Piţa), "Concurs" (1982, acelaşi Dan Pita), "Pas În Doi" (1985, Piţa), "Adela" (1985, de Mircea Veroiu). "Bietul Ioanide" (1980, Eugen Barbu) este un alt titlu de referinţă pentru filmul românesc, a cărui coloană sonoră a semnat-o maestrul Enescu.

Compozitorul a experimentat de-a lungul timpului diverse combinaţii acustice, alăturând instrumentele electronice cu instrumentele tradiţionale din orchestra simfonică sau din spaţiul folclorului, obţinând noi sonorităţi. În ultima perioadă Adrian Enescu compune muzică jazz şi contemporană (Meridian SNR-SIMC, Orfeu şi Euridice, primul concert pentru percuţie şi orchestră mare scris în România), diverse muzici de cameră pentru instrumente soliste şi ansamblu electronic.

Adrian Enescu - Basorelief (Electrecord, 1977)

electrecord.ro

Adrian Enescu - Funky Synthesizer Vol. 1 (Electrecord, 1982)

electrecord.ro 

Adrian Enescu - Dance Funky Synthesizer Volume 2 (Electrecord, 1984)

electrecord.ro

👤 Liviu-Razvan Chican (Hypno, Suufi Astrolab)

myspace.com/suufiastrolab

Omul din centrul acestui proiect este Razvan Chican, de numele lui fiind legate printre cele mai valoroase proiecte goa/trance romanesti, in perioada in care acest stil muzical era foarte in voga pe plan local. S-a numit Hypno, iar alaturi de el a mai colaborat dealungul timpului Michi de la Suie pentru o scurta vreme. Debutul in djing a avut loc la editia '99 TmBase, iar mai apoi a fost cooptat pe compilatiile aniversare, cu piese precum "Stele Cazatoare" (2000) si "Ganduri" (2002). Ultima dintre ele a beneficiat si de un videoclip, realizat de experimentatul Adrian Budritan, care a fost dat in eter in perioada Atomicului.

EBRo: Salutări Răzvan ! Goa, synth guru, experimentat, ascuns. Cuvinte care te caracterizează. Când ai pus prima dată mâna pe un instrument muzical, care a fost acesta şi când ai început practic să faci muzică electronică?
SA: Salut şi mulţumesc pentru caracterizări, dar experimentat şi ascuns ? Primul instrument muzical a fost un fel de orgă electronică produsă de Casio, o jucărie cumpărată de tata când aveam 5 ani.. cred că a avut un impact puternic care a determinat cursul ambiţiilor mele muzicale, iar mai târziu un prieten s-a întors de afară după o tipă înapoi în România (!?) şi a adus cu el şi un JD800, care a stat pe la mine o perioadă mare. Dormeam cu un ochi deschis spre synth şi mă gândeam.. daca bag butonul din dreapta sus.. şi pe celălalt în gard oare ce sunet mai scoate ? Mă uitam şi cugetam.. cu mişcări atente, mă bucuram când auzeam cum se închide un filtru.. am aflat ce înseamnă "anvelopă".. ce cuvânt bizar!.. Eurika.

JD800

EBRo: Cum a evoluat în timp "colecţia" ta de aparaturi şi ce cuprinde astăzi home studioul tău, "laboratorul" tău ?
SA: Am închiriat anii trecuţi un garaj care începuse să semene a studio, dar după ce era să ia foc de câteva ori, l-am abandonat. Acum "studio"-ul este un colţ, într-o cameră. Ar fi funcţionat şi pe lazi de bere dar de când cu magazinul de mobilier unde îşi plimbă lumea copiii, sau dupa caz mănâncă un cârnat cu cartofi prăjiţi, beneficiez de luciul laminat al palului compresat. Colecţia a depins în mare parte de apetitul meu de vânzare/cumpărare, care la rândul lui a depins de cheful de experimentare şi finanţele disponibile. Am făcut multe schimburi, am vândut şi am cumpărat. În colţul amintit, găsim câteva analog modeling, unul digital, hmmm, un sistem modular şi alte câteva "anexe".

EBRo: Ai un synth mai "deocheat", preferat, cu o poveste aparte ?
SA: Mă simt foarte ataşat de An1x, clapa cumpărată de mama şi care la vamă a trecut drept masă de călcat. Suprinzător, are aceleaşi dimensiuni şi vameşii nu au dat prea multă atenţie. Nu ştiu ce înţelegem prin deocheat, dar n-am avut fetişuri cu nici unul. Îmi place AN200, un sintetizator construit în jurul unui plugin hardware: PLG-150AN. Foarte compact, puternic.

An1x

PLG-150AN

EBRo: Lucrezi şi cu analog ? Ce părere ai despre astfel de instrumente ?
SA: În jurul anilor 1979-1981, sub conducerea lui Edmond Nicolau, cineva a făcut un sintetizator analogic proiectat şi executat la Facultatea de Electronică Bucureşti. Cei cu moog - relaxaţi-vă. Ne-am tot uitat cu jind spre asemenea instrumente, dar poate doar în ultimii ani am reuşit să le experimentăm. Unii mai devreme. Sunetul unui analog este mai plăcut, mai uman, în special basul de care e capabil. Îmi plac şi modulările filtrului de unul sau mai multe LFO-uri. Pare infinit, dar devine repetitiv, totuşi vu-metrele! Mi-aş pune la maşină sau la lift.

EBRo: Este vorbă în târg cum că îţi construieşti şi singur unele dintre aparaturi. Ce ai reuşit să pui cap la cap până acum şi spre ce te orientezi mai departe ?
SA: Are legătură cu apucăturile mele de electronist, defapt cu înţelegerea fenomenelor fizice legate de curentul electric, care în continuare rămân o enigmă. Fireşte, ştim toţi ce înseamnă diferenţa de potenţial, rezistenţa electrică, dar de ce un electron e atras de proton? Nici convenţia sarcinilor nu o stăpânim prea bine: + desemnează un surplus de potenţial, nu de sarcină pozitivă pentru că electronii (-) se duc spre protoni (+), deci convenţia e fix pe dos. Foarte derutant. Am construit un sintetizator modular după instrucţiunile lui Yves Usson, prezentate pe site-ul lui www.yusynth.net. Am construit o serie de filtre, oscilatoare, o clonă TB303, efecte folosind scheme găsite pe internet, cărora le-am adus modificari, unele dezastruase, altele care ar putea fi luate în calcule mai serioase.

EBRo: În România sunt destul de puţini împătimiţi de sintetizatoare. Cum te regăseşi în "marea de digitalişi" şi cu ce alţi pasionaţi de hardware îţi mai împărtăşeşti "oful" ?
SA: Priviţi cum se topesc ţurţurii primăvara în timp ce lumina soarelui suferă modificări optice la atingerea apei, luciditatea pe care ţi-o dă albul zăpezii, măreţia munţilor şi a insignifianţei noastre. Mă simt ca şi cum nu aparţin locului şi totusi lumea mă bagă în seamă. Cine or fi şi ce or vrea .. habar n-am. Aleg să nu aleg.

EBRo: Cu ce ochi vezi "era digitală" din ultimii ani ? Cum ai ţinut pasul şi ce optezi între veşicul controversat "laptop vs synth" ?
SA: Descoperi pe aproape toate căile că poziţia de repaus e preferabilă. Nici un concurs, nici un premiu. Doar o stare de existenţă prezentă, în care te poţi simţi bine sau nu. Putem dezbate noi care sunt avantajele laptopului versus synth i vice versa la infinit. Problema nu se va rezolva. E una din problemele din categoria: ce a fost mai întâi, sexul sau videoclipurile Madonei ?

EBRo: A fost Hypno cu "gândurile", acum e Suufi Astrolab. Pregăteşi un material ? Ce alte proiecte mai ai pe rol ?
SA: Fac muzica din hobby. Am citit o dată un contract de producţie şi m-am lăsat păbugaş. Am un job plictisitor de 8 ore, o bicicletă, o pipă cu apă şi când am chef îmi aprind prelungitorul cu regulator de tensiune inclus, se aude ţac-ul de la amplificator, apoi fâsâiala de fond a lipsei de semnal, apoi aşteptarea de boot şi pe urmă..... Mă bucur de prietenia unor oameni mişto şi e suficient. Pistil este unul din soundtrack-urile unui film despre Dobrogea văzută în context cosmic, contemplativ, time lapsed şi rezoluţie foarte mare. Când şi dacă îmi iese..

EBRo: În ce genuri muzicale "navighezi" acum ?
SA: Nu ştiu. Cred că dub/ambient ? Daţi-vă şi voi cu părerea.

EBRo: Acum ceva vreme era nebunia goa-ului, acum e psy-trance/psy-ambient. Cum sunt primite în România ? Eram foarte contestat la un moment dat când am zis că nu există o "scenă matură" a subgenurilor trance la noi.
SA: Există o scenă cu siguranţă mare, calitatea ei, cred, a scăzut dramatic în ultimii ani. Organizaţiile, agenţiile non guvernamentale care se preocupă de mişcare, lasă impresia că au alte preocupări decât cele muzicale.

EBRo: Eu îţi mulţmesc şi îţi urez succes !
SA: Baftă şi ţie cu blogul. Cuba.

👤 Freqax (Frequency Axe) / Adrian Andrei (Weirdo)

FREQAX — Sunetul extrem al drum & bass-ului românesc (2008–prezent)

În istoria muzicii electronice românești, puține proiecte au reușit să impună România pe harta drum & bass-ului extrem internațional așa cum a făcut-o Freqax.

Născut în 2008 din întâlnirea a două energii distincte — Adrian Andrei (Weirdo) și Liviu Spurcaciu (C9H13NO3) — Freqax a devenit rapid sinonim cu darkstep, crossbreed și agresiune industrial-cinematică.

Prin release-uri pe labeluri de top precum PRSPCT, Yellow Stripe, Algorythm, Future Sickness, și prin afilierea la Darkeast Crew, proiectul a cristalizat identitatea dură, radicală și necompromisă a scenei românești de drum & bass.

🎧 Primele repere (2006–2008)

• Liviu Spurcaciu — Jungle Call (2006, Darkland Recordings / Remuder Crew)

  
  

  
  

• Adrian Andrei — MaDRUM AND BASSrain EP (2005, Sociopath Recordings)

Aceste prime apariții trasează fundamentele estetice: bass greu, ritm fracturat, tensiune politică.

🎧 Freqax – perioada duo (2008–2012)

Release-uri cheie:

• World in a Box / The Witch (2010, PRSPCT)

  
  

  
  

• Political Crime / Violence Won’t Stop (2012, Yellow Stripe, cu Switch Technique) 

  
  

   

  
  

• The Pit EP (2012, Algorythm)

Sound-ul Freqax devine recognoscibil: industrial, agresiv, cinematic, cu structuri crossbreed ce domină ringurile de dans underground.

🎧 Freqax – proiect solo (2012–prezent)

După retragerea lui Liviu Spurcaciu, Adrian Andrei continuă proiectul solo, consolidând identitatea sonică.

Repere:

• Perfect World EP (2013, Ex Machina)

• Death & Destruction EP (2014, Kinetik)

• Meant To Believe (2016, OtherCide) — LP de referință

• Oscilate EP (2017, Future Sickness)

• The Sound of Fury EP (2017, Algorythm)

• Upfack The Cosmofunk Sloth EP (2020, Pulsatil)

• Fly / Rapture (2021, Yellow Stripe, cu Katharsys)

• Single-uri recente: Luna Plină (2023), Watuganado (2023), Ira Remix for DJ Marika, Melancholic Punk (2025)

  
  

  
  

• Dark circles EP (2025)

📸 Darkeast Crew & Therapy Sessions România

📸 Colaborări vizuale

• Alex Cioacă — Neural Style Transfer Art

  
  

  
  

• Andi Iacob — 3D Motion Graphics
  Vizualul completează agresivitatea sonoră, devenind parte integrantă din experiență.

🗃️ Pulsatil Records

Testimoniale

💬 Adrian Andrei (2025)

„Când am descoperit Dillinja și Technical Itch, am simțit că acolo e ce aveam nevoie: bass și tobe grele.”

„În Darkeast Crew nu mă mai simțeam singur cu muzica mea prea grea. Era ca acasă.”

„Meant To Believe a fost făcut din emoție pură. În două luni am pus acolo tot ce trăisem.”

„Sunetul românesc a fost primit uimitor de bine. Era puternic și fresh.”

Moment-cheie

⭐ 2016 — LP-ul „Meant To Believe”

Un album născut din traumă, pierdere și furie colectivă, devenit material de referință în scena crossbreed internațională.
Pentru Freqax, a fost o relansare. Pentru public, o experiență cathartică.

Timeline recapitulativ

1996–2004 — Adrian Andrei: hip hop, dub, trip hop, breakcore

2005 — MaDRUM AND BASSrain EP

2006 — Liviu Spurcaciu: Jungle Call

2008 — Fondare Freqax

2010 — PRSPCT debut

2012 — Freqax devine proiect solo

2016 — Meant To Believe LP

2020 — Pulsatil Records 

 

Notă editorială

Această postare este un fragment multimedia (teaser) din viitoarea carte
„Istoria muzicii electronice românești” de Septimiu-Gheorghe Moldovan,
în pregătire la Editura Digital Data Cluj.

Până la apariția acesteia, vă invităm să descoperiți și să achiziționați primul volum al seriei:

👉 Enciclopedia muzicii electronice românești
https://www.digitaldata.ro/enciclopedia-muzicii-electronice-romanesti/

👤 Mihai Ogașanu — Isteria / Shman / Central BPM / Cats Love Dogs / 1Universe (1994, București)

 

credit Sheila Burnett, 2007

De la jungla anilor ’90 la manifestul „Music is Human” (1994–prezent)

cu Edi Schneider aka DJ Phantom

Traiectoria lui Mihai Ogășanu este una dintre cele mai complexe și relevante din istoria muzicii electronice românești: un parcurs care începe în underground-ul jungle/drum & bass al anilor ’90, traversează mainstream-ul pop-dance și producția TV, se maturizează în industria britanică, și ajunge astăzi la un proiect-manifest global: 1Universe.

Este povestea unui artist care a conectat constant lumi aparent incompatibile — underground ↔ pop, România ↔ UK, tehnologie ↔ emoție.

Debut & primii pași (1994–1996)

📍 București
🎛 Tehnologie / Formare:

• Primele experimente apar în spațiul home-studio, într-o perioadă în care producția electronică era aproape inexistentă în România.
• Tracker-ele devin laboratorul în care Ogășanu învață structura, ritmul și libertatea electronicii.
• Experimente tracker (Screen / Impulse), Hyperion (Actorie BA), Master în screenwriting/producing film & TV. 

ISTERIA — Nașterea jungle românesc (1996)

• Mihai Ogășanu — producător, compozitor, DJ, instrumente, voce

• Ana-Maria Goagă — voce

• Ileana Mihalache — voce

• Oana Stoianovici — voce

Isteria devine unul dintre primele proiecte jungle notabile din România, activ pe scena Studio Martin — epicentrul underground-ului bucureștean.

📀 Apariție discografică: Radio Contact Presents The Romanian Jungle (1996, Cat Music)

Un moment zero pentru jungla autohtonă, într-o scenă aflată încă în formare.

SHMAN — Tranziția underground → vizibilitate (1997)

• Mihai Ogășanu — producție, compoziție, voce, programare

• Silvia Matei — voce

• Teodora Dobra — voce

📀 „Numără tare” — The Romanian Techno (Cat Music, 1997)

Apariția piesei la TV a fost rară și curajoasă pentru contextul anilor ’90, marcând o primă breșă reală între underground și mainstream.

CENTRAL BPM (1998–2001) — profesionalizarea soundului

• Mihai Ogășanu — producție, compoziție, DJ

• Camelia Marinescu — voce

• Ioana Sihota — voce

• Alina Marin — voce

Central BPM devine platforma de sinteză între muzica de club și structurile pop-dance, cu prime conexiuni internaționale reale.

📀 Repere:

• „Crede” — 15 Hits/Hour (1998)
• „Vino cu mine” — Fanaticii (2000)
• Barbara Jackson — „Coast 2 Coast” (Stride Records, 2001)

CENTRAL BPM PRODUCTIONS (UK) — maturizarea (2002–2011)

📍 Marea Britanie
🎛 Studio propriu — songwriting, producție audio-video

În UK, Ogășanu intră într-o industrie matură, unde învață standardele reale de mix/master și producție.

🏆 Nominalizări: International Songwriting Competition (USA) — 2007, 2009, 2010

🎬 Single-uri & clipuri:

• Central BPM feat. Jo Black — Up To Ya! (2006)
• Trebuie doar să crezi (2006)
• Cats Love Dogs — Zupper (2008)
• Xonia — Take The Lead (2009, Universal)

CATS LOVE DOGS (2008–2011)

• Mihai Ogășanu — producție, compoziție

• Anca Elena Petcu — voce, co-compoziție

🎶 house / electro-pop

Un proiect care rafinează estetica electro-pop, cu atenție egală pentru sunet și imagine.

📀 Zupper (single, 2008) + album (2009)

Pop, media & cultură vizuală (2003–2007, în paralel)

🎵 Songwriting & producție:

• Loredana — Fata cu șosete de diamant (2003)

• Zig-Zagga Extravaganza (2005)

📺 Televiziune & media:

• PRO TV, TVR, Acasă TV, Pro Cinema

• UTV (2008–2009) — producer / sound editor / video editor / voice-over

🎭 Actor: Teatrul Național București (2004–2006)

1UNIVERSE — „Music is Human” (2012–prezent)

🌍 Proiect global — RO / UK / US
🎶 Electro-pop, house, R&B, electronica

1Universe este sinteza finală a traseului lui Ogășanu: un proiect-manifest care afirmă că muzica este umană, nu algoritmică.

📀 Album în lucru: Music is Human; Head of Production: Mihai Ogășanu (din 2021)

Un mesaj explicit împotriva AI-ului ca substitut creativ, nu ca unealtă.

Timeline recapitulativ:

1994 — trackere & experimente
1996 — Isteria
1997 — Shman
1998–2001 — Central BPM (RO)
2002–2011 — Central BPM Productions (UK)
2008–2011 — Cats Love Dogs
2012–prezent — 1Universe

Momente-cheie (testimoniale) 💬 Mihai Ogășanu (2025)

„La Studio Martin am simțit prima dată conexiunea reală cu un public care voia libertate.”

„Mutarea în UK a fost un act de supraviețuire artistică.”

„1Universe este despre unitate — sunet, emoție, oameni.”

„Muzica adevărată nu se naște din rețete, ci din greșeli și curaj.”

 

📘 Notă editorială

Această fișă multimedia este o capsule introductivă (teaser) din viitoarea carte „Istoria muzicii electronice românești” de Septimiu-Gheorghe Moldovan, în pregătire la Editura Digital Data Cluj.

În așteptarea publicării, vă invităm să descoperiți și să achiziționați primul volum al seriei, „Enciclopedia muzicii electronice românești”, disponibil în stoc:

👉 https://www.digitaldata.ro/enciclopedia-muzicii-electronice-romanesti/

👤 Nucu Rădulescu / Nuxe

1992

Sunetul invizibil al tranziției: radio, televiziune și electronica discretă (1987–prezent)

Istoria muzicii electronice românești nu este scrisă doar de DJ-i, producători sau trupe, ci și de arhitecții invizibili ai sunetului.

Nucu Rădulescu (Nuxe) este una dintre aceste figuri esențiale: inginer de sunet, producător, realizator radio și jurnalist cultural, activ din 1987, care a modelat identitatea audio a României postcomuniste fără a căuta vreodată centrul scenei.

De la Radio Nova 22 și Europa Liberă, la Pro TV, CBC Montreal și Artform Productions, Nuxe a construit sunet acolo unde alții doar îl foloseau.

Debut & formare (1987–1992)

📻 Radiodifuziunea Romana (operator sunet 1987-1990, ilustrator muzical al canalului Romania Tineret, fost Programul 3 1990-1991, serviciul inregistrari stereo 1991-1992)

Primele experiențe radiofonice apar într-un sistem rigid, unde profesia de tehnician audio era încă ancorată în metode vechi.

Nucu Rădulescu face parte din prima generație post-’80 cu formare profesională reală în radio, într-un context în care libertatea creativă începea timid să apară.

Roluri: inginer de sunet, tehnician audio, producător, realizator radio, sound designer, jurnalist cultural.

Domenii/Genuri: sound design pentru broadcast și reclame, muzică electronică experimentală / IDM, colaj audio, producție media.

Radio Nova 22 — laboratorul libertății (1991–1993)

Nova 22 devine un spațiu de experiment radical pentru sunet, conținut și formate.

• producție radio pe bandă de magnetofon

• fonotecare analogică

• editare de precizie („arta tăierii consoanei”)

sursa wikipedia.org

sursa radionova22.ro

Europa Liberă — sunetul libertății reale (1992–1996)

🎛 Rol: tehnician audio / producător

În 1992, Nuxe face pasul decisiv spre un mediu occidental autentic. La Europa Liberă:

• construiește primele două studiouri de recording & broadcast din cariera sa

• lucrează pe echipamente Studer de ultimă generație

• produce transmisiile live pentru alegerile din 1992

Împreună cu Cri Stanciu, devine unul dintre stâlpii producției audio ai biroului de la București.

1996 - 1997 - Radio ProFm, Profi Productions, Mediavision, Videovision in cadrul grupului MediaPro

Yama Studios & Pro TV — nașterea identității comerciale (1997–2001)

👥 Cofondatori: Nucu Rădulescu, Cri Stanciu, Geo Culda

Yama Studios marchează profesionalizarea sound design-ului românesc. Este momentul în care sunetul devine brand.

📺 Pro TV:

• contribuie decisiv la identitatea sonoră a postului

• pionier al promo-urilor radio-TV și al sound design-ului publicitar

• lucrează sub coordonarea lui Adrian Sârbu

sursa discogs.com

• Contribuții la compilații underground: Undergroove (track-uri: Speed / Peek-a-dilly / BHNMAUHUE).

sursa Discogs.com

• Couleurs de Bucharest (2002, RFI) — sound experimental / colaj cinematic (track-uri: Tudorică)

sursa Discogs.com

2000 - Director de productie Radio Europa FM

Perioada canadiană — rafinarea (2001–2007)

📍 Montreal, Canada

🎬 CBC – Canadian Broadcasting Corporation
🎬 EMI Studios

În Canada, Nuxe intră într-un ecosistem media matur, unde:

• se specializează în sound design nord-american

• compune muzică pentru documentare

• 
  

Devine cronicar cultural la CH Montreal pentru comunitatea românească

Această perioadă adaugă dimensiunea jurnalistică și reflexivă activității sale.

2007-2009 - Trust Productions

Artform Productions (2009) - exemplu de integrare românească în standarde internaționale

• producție audio

• mixaj & post-procesare

• jingles publicitare

• sound design pentru film și digital

📺 2009–2013: „Next On”

• Discovery Channel — voce: Cri Stanciu

• Animal Planet — voce: Mihaela Dedeoglu

  TLC — voce: Mihai Constantin

• In 2014 a inceput colaborarea cu firma de productie Zucchero Media. Incepand cu prima editie (2014) si pana in prezent a fost editorul de sunet al emisiunii "Visuri la cheie", pentru care a facut post productia (editare, procesare, mixaj, mastering). Tot cu Zucchero Media a fost editor de sunet al emisiunilor Super Trip (2015) , Supravietuitorul Filipine (2016), Sef sub acoperire (2023)

• 2014-2018 - Dans si Bune Maniere radio show (lounge music)

2025: revenire la creație muzicală — single „Down by the sea”, remix „Sărută-mă”

 

Timeline recapitulativ:

• 1987 -  Debut Radiodifuziunea Romana (canalul "Radio Bucuresti" nu exista pe atunci)
  1987 - 1990 - Radiodifuziunea Romana - operator sunet 
  1990 - 1991 - Radiodifuziunea Romana - Ilustrator Muzical al Canalului Romania Tineret- fost Programul 3 Stereo
  1991 - 1992 - Radiodifuziunea Romana - Serviciul inregistrari Stereo
  1992 - 1996 - Radio Europa Libera - Producator 
  1996 - 1997 - Radio ProFm, Profi Productions, Mediavision, Videovision in cadrul grupului MediaPro
  1997 - 2001 - Yama Studios - Cofondator si producator
  2000          Director de productie Radio Europa FM 
  2001 - 2007 - EMI, CBC Montreal - Canada
  2007 - 2009 - Trust Productions
  2009 - prezent - Artform Productions

Momente-cheie (testimoniale)  💬 Nucu Rădulescu (2025)

„Fonotecarea era o artă: trebuia să știi unde să tai o consoană.”

„Am construit primele două studiouri din viața mea la Europa Liberă, cu mâna mea.”

 

„Muzica rămâne pentru mine un instrument de viață.”

„Fiecare lipitură pe bandă e un fragment dintr-o poveste care continuă.”

📘 Notă editorială:

Această fișă multimedia este o capsule introductivă (teaser) din viitoarea carte „Istoria muzicii electronice românești” de Septimiu-Gheorghe Moldovan, în pregătire la Editura Digital Data Cluj.

În așteptarea publicării, vă invităm să descoperiți și să achiziționați primul volum al seriei, „Enciclopedia muzicii electronice românești”, disponibil în stoc:

👉 https://www.digitaldata.ro/enciclopedia-muzicii-electronice-romanesti/