Septimiu-Gheorghe Moldovan: Salutări Sebi şi mulţumesc pentru marea amabilitate de a discuta despre activitatea ta muzicală!
Sebastian Bora: Servus! Sunt şi eu onorat să pot povesti partea mea de snoavă.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Haide să ne întoarcem în trecut şi să ne povesteşti cum ai început să asculţi muzica electronică, când ai trecut la fapte şi prin ce mijloace?
Sebastian Bora: Am fost întotdeauna pasionat de muzică. Ţin minte că ascultam înainte de ’89, la radio în cazul meu, dat fiind că am crescut lângă graniţa de vest – era un radio din Budapesta. Era muzica acelor ani, nimic legat de muzica electronică, dar îmi oferea un avans faţă de ce puteam asculta la timpul respectiv la radio în ţară. La un moment dat după ’90 am primit cadou un casetofon şi am început să-mi fac colecţia mea de casete. Lucrurile erau atât de simple: aveai casete, aveai muzică.
Ca adolescent eram fascinat de emisiunile lui Lenti Chiriac şi „metalele grele şi foarte grele”. La un moment dat, în primii ani de studenţie în Cluj, în aceeaşi fervoare a colecţionarului de muzică, am găsit o casetă a celor de la Prodigy, respectiv albumul Music for the Jilted Generation. A urmat, firesc, un alt drum de bătut, unul complet nou. Restul e istorie, cum se zice.
Obişnuiam să frecventăm întrunirile şi chefurile organizate de cei de la CRS, pe care le-am găsit întâmplător sau nu, în perioada în care făcusem schimbarea de macaz. Lucrurile se legau. Cu timpul, din curiozitate am urcat la pupitru. Voiam să ştiu cum se face pasajul între piese, ce se întâmplă acolo. S-a şi ivit o ocazie să-mi cânt plăcile şi de atunci asta fac.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Care era atmosfera clujeană şi transilvăneană în anii ’90?
Sebastian Bora: Muzica house, techno şi trance a atras din prima o mână de oameni entuziaşti şi, mai apoi, a creat nucleul dur. Cei de la CRS au primit o seară de joi la subsolul Casei de Cultură a Studenţilor, unde ne-am cunoscut şi împrietenit. Era formată deja o gaşcă extinsă. Lumea era foarte interesată de muzică, nu era doar socializare de club. În vara lui 1997 s-a organizat primul festival în aer liber de la Hoya. Deja erau mulţi oameni atenţi la desfăşurarea explozivă a muzicii techno. Concuram deja cu un festival al berii, ca proporţii. Chiar însemna ceva, să poţi mobiliza lume diversă pe aceeaşi „frecvenţă”.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai fost prezent la radio promovând acest stil de muzică, într-o vreme destul de săracă în acest domeniu. Care era atmosfera din spatele show-ului Welcome to the Club!, echipa şi cum era primită emisiunea?
Sebastian Bora: Prin ’98, la iniţiativa lui Seba 1394, care deja avea experienţă de radio, s-a născut Welcome to the Club, o emisiune fără hotar în muzică. Asta ne-am propus, asta am făcut. Un bun prieten, Sever Mureşanu, ne furniza mixtape-uri din Canada, noi puneam la bătaie colecţia noastră. Nu am date despre rating – adevărul e că nici nu prea ne interesa într-atât încât să ne descumpănească. Dar ştiu că primeam scrisori de la ascultători. Însemna mai mult ca o cifră. Unul dintre ei e acum şi el DJ de radio şi nu numai, fiind implicat şi-n proiectul Setilla.
În ecuaţia emisiunii, Seba 1394 avea aportul în tot ce venea din Anglia, fie 2 step, house sau drum’n’bass. Noi ceilalţi eram fascinaţi de sunetul downtempo şi trip-hop à la Ninja Tunes, aşa încât era un amestec echilibrat între cele două tabere.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: De numele tău este strâns legată emblema Guerilla Outernational. Ce a realizat şi ce a vrut să însemne pe scena muzicii electronice româneşti?
Sebastian Bora: Prima pornire a fost să mă detaşez de ce însemna CRS. Eu personal nu mai cochetam cu muzica techno. Mă îndreptam spre broken beats, breaks de ceva vreme şi am vrut să continui pe cont propriu. Am şi început să mă implic sporadic în promoterism, cu cunoştinţele în domeniu mai degrabă decât cu fonduri serioase. M-am mutat la Oradea şi am aplicat local ce învăţasem la Cluj. G.O. a însemnat diversitate muzicală şi asta face în continuare, sper, multă vreme încă.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai fost plecat o vreme în Irlanda. Ce ai găsit diferit acolo faţă de România?
Sebastian Bora: A fost o bună experienţă de viaţă. Am să încep prin a vă zice că o perioadă am locuit undeva în liniştea rurală, la mică distanţă de Dublin, în zona din care se trag celebrii Moloko. Am fost de-a dreptul surprins că în sătuc exista un magazin de instrumente muzicale. Comparând asta cu un sat din România, diferenţa e evidentă. Muzica curge prin venele fiecărui irlandez.
Dublinul mi-a oferit şansa să intru într-o lume foarte diversă etnic şi cultural. Am redescoperit plăcerea de a căuta printre vinyl-uri, odată ce am găsit magazinul celor de la Allcity, aflând ulterior că au şi o casă de discuri respectabilă. Am cunoscut un promoter în persoana lui Lex Woo, care mi-a oferit câte un gig săptămânal vinerea în Southwilliam Bar, locul unde am găsit Babalonia Tropical Soundclash. Împreună cu Leizaboy am participat pe aceeaşi filieră la Festival of World Cultures în Dublin, în cadrul unei seri est-europene alături de nume mari din muzica world: Sergent Garcia, Mahala Rai Banda, Mulatu Astatke & the Ethiopiques. A însemnat mult pentru noi, ca pe vremuri o casetă bună.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: La întoarcere a urmat „epoca” Babalonia. Cum s-au desfăşurat evenimentele realizate sub acest brand, ce ai încercat să aduci nou?
Sebastian Bora: Cunoscându-l pe Lex Woo, care pe lângă promoterism e designer şi DJ veteran în Dublin, lucrurile veneau de la sine. Am săpat mult în muzica africană, sud-americană, folclorul estic. Am început o seară consacrată în Timişoara, graţie celor de la Van Graaf K-Fé, împreună cu Leizaboy, Injektah şi K-lu, continuată în eter ca emisiune la Radio AnonimTM până în prezent.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Evenimente, Radio Sonic, AnonimTM, Drums.ro. Ai fost în contact direct tot timpul cu publicul. Cum a evoluat în opinia ta cultura aceasta electro de-a lungul timpului în România şi care este direcţia spre care ne îndreptăm?
Sebastian Bora: Ca în filmul Midnight in Paris al lui Woody Allen. Există în fiecare dintre noi nostalgia unei „belle époque”. Dar, lăsând la o parte comparaţiile, lucrurile au evoluat în bine. Au apărut multe evenimente de anvergură – TMBase, 48H, Summer Break – pe lângă cele care erau doar de oportunitate şi dispăreau în 2-3 ani. Intrând în era digitală, sunt şi mulţi actori noi, fie că sunt DJ sau producători, unii dintre ei notabili, cu succes şi în afara graniţelor.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum a evoluat stilul şi preferinţele tale muzicale în tot acest timp?
Sebastian Bora: Am început fascinat de techno-ul lui Jeff Mills, apoi am mers spre breakbeat o lungă vreme. De atunci sunt foarte eclectic: de la jazz la reggae, UK garage, jungle, synth-funk, electronica. Depinde de locul şi lumea care ascultă.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai colaborat strâns cu numeroşi artişti din Cluj sau Timişoara. Ce nume sunt demne de amintit şi ce alţi oameni stimezi din muzica electronică românească?
Sebastian Bora: Roli Breaker şi Dudu ca vizionari, Ufo, Leizaboy (care mi-e şi cel mai bun prieten muzical), Newgotti, Ufe şi Zicu, Vasile, Snow, Seba1394, Planet Hell, Cosmin TRG, Alien Pimp, Unusual Suspects, B.A.U., Dru Klein, Norzeatic, K-lu, Zgomot… şi lista ar putea continua, pentru că sunt destui deocamdată sub radar.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: What about Yellow Cab 66?
Sebastian Bora: A fost o colaborare scurtă, mai mult un jam session, însă notabilă rămâne colaborarea cu Narkoma, o trupă de hardcore clujeană sub bagheta lui Paul Opriş alias Godmode sau Planet Hell.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ce ne pregăteşti pe viitor?
Sebastian Bora: Sper să îmi fac timp pentru producţie muzicală, pentru că am amânat-o în favoarea radio-ului, DJ-itului etc.
Septimiu-Gheorghe Moldovan: Închei aici călătoria prin trecut, prezent, respectiv viitor şi îţi urez multă baftă!
Sebastian Bora: Să ne vedem cu bine şi-n 2030.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu