6.8.25

Interviu cu Liviu-Razvan Chican (Hypno/Suufi Astrolab), 2012

 Septimiu-Gheorghe Moldovan: Salutări, Răzvan! Goa, synth guru, experimentat, ascuns. Cuvinte care te caracterizează. Când ai pus prima dată mâna pe un instrument muzical, care a fost acesta şi când ai început practic să faci muzică electronică?

Liviu-Răzvan Chican: Salut şi mulţumesc pentru caracterizări, dar experimentat şi ascuns? Primul instrument muzical a fost un fel de orgă electronică produsă de Casio, o jucărie cumpărată de tata când aveam 5 ani... cred că a avut un impact puternic care a determinat cursul ambiţiilor mele muzicale. Mai târziu un prieten s-a întors de afară după o tipă înapoi în România (!?) şi a adus cu el şi un JD800, care a stat pe la mine o perioadă mare. Dormeam cu un ochi deschis spre synth şi mă gândeam... dacă bag butonul din dreapta sus... şi pe celălalt în gard, oare ce sunet mai scoate? Mă uitam şi cugetam... cu mişcări atente, mă bucuram când auzeam cum se închide un filtru... am aflat ce înseamnă „anvelopă”... ce cuvânt bizar! Eurika.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum a evoluat în timp „colecţia” ta de aparaturi şi ce cuprinde astăzi home-studioul tău, „laboratorul” tău?

Liviu-Răzvan Chican: Am închiriat anii trecuţi un garaj care începuse să semene a studio, dar după ce era să ia foc de câteva ori, l-am abandonat. Acum „studio”-ul este un colţ, într-o cameră. Ar fi funcţionat şi pe lăzi de bere, dar de când cu magazinul de mobilier unde îşi plimbă lumea copiii, sau după caz mănâncă un cârnat cu cartofi prăjiţi, beneficiez de luciul laminat al palului compresat. Colecţia a depins în mare parte de apetitul meu de vânzare/cumpărare, care la rândul lui a depins de cheful de experimentare şi finanţele disponibile. Am făcut multe schimburi, am vândut şi am cumpărat. În colţul amintit, găsim câteva analog modeling, unul digital, hmmm, un sistem modular şi alte câteva „anexe”.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai un synth mai „deocheat”, preferat, cu o poveste aparte?

Liviu-Răzvan Chican: Mă simt foarte ataşat de An1x, clapa cumpărată de mama şi care la vamă a trecut drept masă de călcat. Surprinzător, are aceleaşi dimensiuni şi vameşii nu au dat prea multă atenţie. Nu ştiu ce înţelegem prin „deocheat”, dar n-am avut fetişuri cu nici unul. Îmi place AN200, un sintetizator construit în jurul unui plugin hardware: PLG-150AN. Foarte compact, puternic.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Lucrezi şi cu analog? Ce părere ai despre astfel de instrumente?

Liviu-Răzvan Chican: În jurul anilor 1979–1981, sub conducerea lui Edmond Nicolau, cineva a făcut un sintetizator analogic proiectat şi executat la Facultatea de Electronică Bucureşti. Cei cu Moog – relaxaţi-vă. Ne-am tot uitat cu jind spre asemenea instrumente, dar poate doar în ultimii ani am reuşit să le experimentăm. Unii mai devreme. Sunetul unui analog este mai plăcut, mai uman, în special basul de care e capabil. Îmi plac şi modulările filtrului de unul sau mai multe LFO-uri. Pare infinit, dar devine repetitiv. Totuşi vu-metrele! Mi-aş pune la maşină sau la lift.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Este vorbă în târg cum că îţi construieşti şi singur unele dintre aparaturi. Ce ai reuşit să pui cap la cap până acum şi spre ce te orientezi mai departe?

Liviu-Răzvan Chican: Are legătură cu apucăturile mele de electronist, de fapt cu înţelegerea fenomenelor fizice legate de curentul electric, care în continuare rămân o enigmă. Fireşte, ştim toţi ce înseamnă diferenţa de potenţial, rezistenţa electrică, dar de ce un electron e atras de proton? Nici convenţia sarcinilor nu o stăpânim prea bine: + desemnează un surplus de potenţial, nu de sarcină pozitivă, pentru că electronii (–) se duc spre protoni (+), deci convenţia e fix pe dos. Foarte derutant. Am construit un sintetizator modular după instrucţiunile lui Yves Usson, prezentate pe site-ul lui yusynth.net. Am construit o serie de filtre, oscilatoare, o clonă TB303, efecte folosind scheme găsite pe internet, cărora le-am adus modificări – unele dezastruoase, altele care ar putea fi luate în calcul mai serios.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: În România sunt destul de puţini împătimiţi de sintetizatoare. Cum te regăseşti în „marea de digitalişti” şi cu ce alţi pasionaţi de hardware îţi mai împărtăşeşti „oful”?

Liviu-Răzvan Chican: Priviţi cum se topesc ţurţurii primăvara în timp ce lumina soarelui suferă modificări optice la atingerea apei, luciditatea pe care ţi-o dă albul zăpezii, măreţia munţilor şi a insignifianţei noastre. Mă simt ca şi cum nu aparţin locului şi totuşi lumea mă bagă în seamă. Cine or fi şi ce or vrea... habar n-am. Aleg să nu aleg.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cu ce ochi vezi „era digitală” din ultimii ani? Cum ai ţinut pasul şi ce optezi între veşnicul controversat „laptop vs synth”?

Liviu-Răzvan Chican: Descoperi pe aproape toate căile că poziţia de repaus e preferabilă. Nici un concurs, nici un premiu. Doar o stare de existenţă prezentă, în care te poţi simţi bine sau nu. Putem dezbate noi care sunt avantajele laptopului versus synth şi viceversa la infinit. Problema nu se va rezolva. E una din problemele din categoria: ce a fost mai întâi, sexul sau videoclipurile Madonei?


Septimiu-Gheorghe Moldovan: A fost Hypno cu „gândurile”, acum e Suufi Astrolab. Pregăteşti un material? Ce alte proiecte mai ai pe rol?

Liviu-Răzvan Chican: Fac muzica din hobby. Am citit o dată un contract de producţie şi m-am lăsat păbugaş. Am un job plictisitor de 8 ore, o bicicletă, o pipă cu apă şi când am chef îmi aprind prelungitorul cu regulator de tensiune inclus, se aude ţac-ul de la amplificator, apoi fâsâiala de fond a lipsei de semnal, apoi aşteptarea de boot şi pe urmă... Mă bucur de prietenia unor oameni mişto şi e suficient. Pistil este unul din soundtrack-urile unui film despre Dobrogea văzută în context cosmic, contemplativ, time-lapsed şi rezoluţie foarte mare. Când şi dacă îmi iese...


Septimiu-Gheorghe Moldovan: În ce genuri muzicale „navighezi” acum?

Liviu-Răzvan Chican: Nu ştiu. Cred că dub/ambient? Daţi-vă şi voi cu părerea.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Acum ceva vreme era nebunia goa-ului, acum e psy-trance/psy-ambient. Cum sunt primite în România? Eram foarte contestat la un moment dat când am zis că nu există o „scenă matură” a subgenurilor trance la noi.

Liviu-Răzvan Chican: Există o scenă cu siguranţă mare, calitatea ei, cred, a scăzut dramatic în ultimii ani. Organizaţiile, agenţiile non-guvernamentale care se preocupă de mişcare lasă impresia că au alte preocupări decât cele muzicale.


Septimiu-Gheorghe Moldovan: Eu îţi mulţumesc şi îţi urez succes!

Liviu-Răzvan Chican: Baftă şi ţie cu blogul. Cuba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu