Interviu si testimoniale Avant'n'Gard/Soare Staniol, 2012

 Septimiu-Gheorghe Moldovan: În ce trupe ai activat până acum şi în care mai eşti prezent?

Gabriel Bălaşa: Percuţia este infinită ca sunet şi abordare. Asta pot să spun că mi-a permis să pătrund/fuzionez în mai multe stiluri cu diferiţi muzicieni. M-am apucat din dorinţa simţului meu interior pe care îl simţeam, ritmic. Primul grup în care am început să cânt a fost Anton Pann, asta se întâmpla prin 2004. Au urmat şi altele de genul, dar de specificat ar fi cele în care am creat ceva şi anume: Avant'n'Gard, Blue Nipple Boy (urmează un album), Byron, Norzeatic, plus alte colaborări cu diferiţi instrumentişti. Recent am început să colaborez cu Raul Kusak.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ce vibe, gen, stil te caracterizează cel mai bine?

Gabriel Bălaşa: Mă simt şi cred că este o binecuvântare faptul că am fost ales să transmit prin atâtea şi atâtea instrumente o paletă diversă de sunete, fiecare cu starea şi culoarea lui. Nu ştiu cum să definesc asta în cuvinte, oricum e ceva luminos, de bine. Pot însă să mă raportez la nişte favoriţi care-mi vin acum în minte: Jamiroquai, Omar Sosa, Jan Garbarek, Björk, Sonny Rollins, SBTRKT, Muse.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ce fel de instrumente de percuţie foloseşti la Avant'n'Gard?

Gabriel Bălaşa: La început eram pe stare, cântam la ce simţeam să cânt în acel moment. Şi acum e la fel, doar că a început să se fixeze să zic aşa un set-up anume. Din el fac parte: Frame Drum, Darbuka, Udu, Djembe, alte efecte de atmosferă – Ocean Drum, Kalimba, scoici, chimes, printre care din când în când şi un Roland HPD 10 (percuţie electronică).

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum ai ajuns să colaborezi cu ei şi cum îi descrii pe ceilalţi colegi?

Gabriel Bălaşa: Nimic nu-i întâmplator. Energiile noastre s-au atras, totul a început foarte firesc (necesitate), fără să ştim ce, sau să ne planificăm sunetele. S-au legat şi au început să prindă contur. Ne-am întâlnit şi am început să ne formăm prin 2009. Nu ştiu exact să-mi descriu colegii de trupă, pentru că cel mai bine îi simt atunci când cântăm. Pe Călin îl văd ca un Munte care scoate sunete, pe Mihai un fel de „Inginer principal” care stă şi asigură background-ul/baza sonoră, peste care venim noi cu intenţiile noastre şi improvizăm, iar Maria – vocea de care se leagă ce am zis mai sus, şi mai mult decât atât, dă acea stare care face totul să devină distinct şi personal.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum descrii experienţa Avant'n'Gard, atmosfera experimentalistă, momente plăcute sau neplăcute?

Gabriel Bălaşa: De la început mi-a plăcut această fuziune/învăluire de instrumente/sunete tradiţionale. Fluiere, percuţii cu efectele din clape, sintetizatoare şi alte „jucării” electronice ale fraţilor Balabaş. Mistic. Cântând şi experimentând împreună cu ei pot să spun că am descoperit şi alte părţi spiritual-sonore de care nu ştiam că le posed. Cu alte cuvinte, prin experiment poţi să-ţi dai şansa să te cunoşti mai bine, să descoperi lucruri noi şi stări inedite, emanate de sunete dincolo de sunet.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum crezi că va evolua în viitor această scenă complexă, selectă a muzicii experimentale şi unde te vei situa tu/voi?

Gabriel Bălaşa: Eu personal nu am nici un fel de aşteptări şi asta e valabil peste tot pe unde mă perind, caut să fac cât mai bine ce fac, pentru că îmi dau seama că fiecare apariţie e mai importantă decât cealaltă. Important e să dai ce ai mai bun şi aşa lucrurile ajung să se lege şi să <crească> cumva.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ce planuri, proiecte ai?

Gabriel Bălaşa: Să pictez mai mult, pregătesc o expoziţie, să-mi însuşesc acea stilistică cristalină în abordările sonore şi a culorilor, pentru că mă simt mai degrabă un călător şi foarte rar membru.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Mulţumesc!

Gabriel Bălaşa: Cu plăcere. :)

(...)

 Soare Staniol captează câteva dintre ideile definitorii pentru existenţa şi filosofia grupului, sugerând o paradoxală incursiune într-un efemer sonor developat prin cabluri şi microfoane până la forma de CD, uzuală pentru obiceiurile de consum muzical în societatea contemporană. Prin <Soare Staniol>, Maria Balabaş, Mihai Balabaş, Călin Torsan şi Gabriel Bălaşa, certifică posibilitatea de a fi liber ca parte a unui grup, simt sunetul ca iniţiator al unei comunicări artistice adevărate şi, în general, experimentează cu posibilitatea existenţei timpului auditiv ca Ecuaţii, Înghiţituri, Lacrimi, Mere roşii, Dimineţi de miercuri, Ceasuri cu cuc fără cuc, Nume proprii sau Avânt-care-să-facă-parte-din-gard. Sound-ul definitoriu e ambiental psihedelic, poetic cântat, de peisaj sonor acustic netemperat şi electronic sintetizat. Soare Staniol are nevoie de timp din partea voastră. Acordaţi-i o oprire, o oră, o respiraţie.” (Maria Balabaş, 2013)

(...)

„La propunerea grupului bucureştean Avant‟n‟Gard, unul care propune tot o muzică improvizată, am răspuns deja pregătit. Sigur, expresia și unghiul de abordare sunt diferite faţă de ceea ce îşi propune cvartetul timişorean, însă, în esenţă, lucrurile sunt similare. A început în acest fel o colaborare extrem de fericită cu fraţii Balabaş şi cu percuţionistul Gabi Bălaşa, una care a urmat traiectoria logică a lucrului făcut cu plăcere. În plus, un amănunt aparent nesemnificativ, distanţa care scindează cumva grupul Nu & Apa Neagră între timişoreni şi bucureşteni (mai nou şi Saşa-Liviu trăieşte în capitală), îngreunând cumva apariţia în Bucureşti din cauze financiare privind deconturile acestui drum, a făcut ca Avant‟n‟Gard să adune mai multe prezenţe în cluburi, continuitatea demersului concertistic concretizându-se sub diverse forme, implicit a două albume, unul bootleg, <Peisaj pictat în ceai>, iar altul produs de trupă, cu înregistrări premeditat făcute în studio, <Soare staniol>.” (Călin Torsan, 2013)