Interviu cu Cristian Gheorghiu (Haz33), 2011

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Salutări Cristi!

Cristian Gheorghiu: Salut!

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Vi dintr-un oraş mic la stat, dar mare la sfat: Deva. Care este pulsul oraşului, atmosfera de noapte şi ce alţi artişti se regăsesc aici?

Cristian Gheorghiu: Astronaut Kru şi Boombox Terrorists fac treabă bună ca promoteri, oraşul nu duce lipsă de DJ buni, se promovează muzica diversă şi în ultimii ani au apărut pe scene şi YouTube câţiva artişti foarte talentaţi. Pietonu are nişte piese interesante şi o dă bine şi live, se produce mult minimal, se ascultă şi se face hip-hop, dubstep şi drum’n’bass, se cântă rock. Mai multe evenimente şi chefuri, locaţii ok şi mulţi artişti, se aude numai de bine :) .

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai început într-o cu totul altă postură, ca şi component al unei formaţii nu-metal, Bio.Dome. Care era rolul tău în această trupă şi ce experienţe ai trăit alături de aceştia?

Cristian Gheorghiu: Trupele hardcore din perioada respectivă începuseră să îşi ia în gaşcă un DJ. Bio.Dome cânta de ceva timp deja, aveam prieteni comuni şi, cum necum, m-am aciuiat în sala lor de repetiţii improvizată, într-un depozit al unei crame. Aveam un turntable belt drive, nişte discuri cu poveşti, hip-hop şi dub. Nu aveam mixer aşa că, la început, a trebuit să improvizez cu mixerul lor principal. Am fost la câteva gig-uri cu ei şi am pus nişte scratch-uri pe nişte piese înregistrate ulterior ca demo, în 2000. A fost o perioadă foarte rock, cu multă distracţie, dar în care am şi învăţat multe.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Cum ai realizat trecerea înspre muzica electronică şi de când pasiunea pentru acest gen?

Cristian Gheorghiu: Trecerea a fost naturală. Muzica electronică a fost declanşatorul şi în primul caz, dar cum la vremea respectivă nu puteai face nimic fără hardware, am ales calea mai simplă. Adică mi-am făcut rost de încă un pickup şi am început să-mi cumpăr discuri.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: În scurt timp ai devenit un pion important, ai pus bazele Skunk Predatorz şi ai organizat Summer Break Festival. Descrie puţin efortul de a strânge acest crew, colaboratorii pe care i-ai avut în spate şi atmosfera acestor petreceri.

Cristian Gheorghiu: Jocul era oricum restrâns. Lumea nu prea ştia ce e aia party şi proprietarii de locaţii nu ştiau ce e aia muzică electronică (lăsând la o parte muzica „haus”). Din cauza asta probabil era în acelaşi timp şi entuziasm (din partea oamenilor), dar şi reticenţă (club owners). Skunk Predatorz a apărut în momentul când am făcut primul „afiş”, deşi deja făcusem câteva chefuri şi în prealabil am mai pus muzică şi în alte oraşe. Ţin să precizez că, deşi numele meu apare peste tot când vine vorba de SP, probabil că nu există nimic fără aportul şi entuziasmul unor oameni ca Jeaon, care a fost Skunk Predatorul din umbră până la un moment dat, sau Lutzu, Flo, Maga, Vali, Biggie şi mulţi alţii. Un mare mulţumesc şi big up pentru Rapala, Roli, Dudu, Klin, Leiza, Down, Snow, Agent, Cosmin TRG, DLaid şi Dobrică, pentru că au venit, ne-au ajutat şi ne-au spart cu muzica lor şi, bineînţeles, tuturor celor care au ţipat, fluierat şi dansat. 3P ne-a susţinut şi el de la început şi a început să se implice mai serios prin 2005, când a venit cu ideea şi mijloacele financiare să facem un festival pe care ulterior l-am botezat Summer Break. Mulţumiri lui Ufo pentru sprijinul său la primele ediţii. Ideea Summer Break era de ieşire în natură, undeva lângă apă, la începutul vacanţei de vară, unde să fie şi DJ dar şi muzică live. În perioada respectivă s-a format echipa care, în 2006, urma să devină Urban Vision.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ai trecut la un alt nivel şi din 2008 ai pus bazele HD Music. Oferă o imagine a acestui label, crezurile, ambiţiile, realizările, planurile.

Cristian Gheorghiu: HD Music are deja câteva release-uri la activ. Am început entuziast că pot contribui la dezvoltarea unei scene căreia îi lipseau release-uri. E bine să pui muzica altora, dar doar le promovezi la alţii cultura. E ok să faci asta, dar e bine să contribui şi tu cu ceva – cel puţin aşa consider. Release-urile de până acum sunt destul de diverse şi vin de la producători din diferite zone ale ţării: de la Arad şi Timişoara, prin Cluj, Deva şi Sibiu şi până la Bucureşti şi Galaţi. Labelul şi site-ul sunt 100% DIY, vor să promoveze muzica şi arta produsă strict de artişti români, indiferent de stil. Apropo, căutăm colaboratori şi suntem curioşi să ascultăm muzică nouă, aşa că trimiteţi-ne mailuri :) . La sfârşitul lui 2009 eu şi SP am intrat în hibernare ca promoteri, 3P şi restul echipei Urban Vision preluând integral ştafeta Summer Break şi a evenimentelor conexe.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: De-a lungul timpului ai încercat să promovezi intens broken beat prin Dub Predatorz şi Skunk Predatorz. Cum a evoluat stilul tău?

Cristian Gheorghiu: Stilul nu a evoluat radical, probabil că doar la nivel de tempo s-a schimbat. Încerc să acopăr o arie cât mai mare de tempo-uri, de la 70 la 175 bpm. Tempo-ul şi starea pe care ţi le dă o piesă sunt mai importante decât genul. Stilurile se confundă, nu mai contează, trăim în epoca shuffle unde vibe-ul e pe primul loc.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Ca producător muzical unde te încadrezi şi ce ne pregăteşti pe viitor?

Cristian Gheorghiu: Mă încadrez la amatori, categoria pană, dacă se poate spune aşa :) . Pe moment încerc să stăpânesc mai bine tehnica, aşadar sunt în faza de experimente. Las lucrurile să vină de la sine, voi vedea ce se întâmplă pe parcurs. Nu vreau să-mi impun limite.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Actualmente eşti stabilit în Belgia. Care este diferenţa între scena vestică şi România? Cum crezi că va evolua pe viitor muzica electronică românească?

Cristian Gheorghiu: Diferenţa e materială şi de mentalitate. Aici totul s-a dezvoltat natural, odată cu celelalte culturi vestice. Nu a existat cenzura şi orice şomer a putut să-şi cumpere un groovebox fără să facă foame. Aproape toată lumea are o educaţie muzicală minimă şi există o infrastructură profesională, care nu se bazează pe combinaţii prea mult. În acelaşi timp, în Belgia poţi obţine un statut de „artist” care îţi permite să faci ce vrei în timp ce statul îţi plăteşte ajutor social. Tare, nu? În România totul s-a importat după ’89 la modul en-gros, fără să existe o evoluţie organică, naturală. Sărăcia şi lipsa educaţiei sunt cei mai mari duşmani ai unei culturi sănătoase, iar internetul nu poate compensa chestia asta. Pe de altă parte, atâta timp cât totul e centralizat, Bucureştiul rămâne miezul – şi nu merită. Avem o ţară mare, frumoasă şi e păcat ca totul să se reducă la Bucureşti. În afară de câteva oraşe mari şi probabil câteva excepţii ca Deva, în general nu există locaţii şi promoteri serioşi sau sound-system-uri cu ingineri de sunet care să nu fie foşti nuntaşi cu idei fixe. Datorită evoluţiei tehnologiei şi a internetului, toată lumea poate să producă acum o piesă cu minim de echipament. Viitorul muzicii electronice româneşti sună bine, dar deocamdată în afara ţării.

Septimiu-Gheorghe Moldovan: Îţi mulţumesc pentru acordarea acestui interviu şi îţi urez mult succes!

Cristian Gheorghiu: Mulţumesc, la fel!