Muzeul Digital al Istoriei Elect-RO: 👤 Adrian-Floru Enescu

foto: Adrian Enescu

Maestrul Enescu s-a născut pe data de 31 martie 1948, în Bucureşti. În formarea sa artistică a urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor de compoziţie pe marele compozitor Aurel Stroe. A participat de asemenea ca student audient la cursurile facultăţii de muzică electronică din California/Palo Alto. În prezent este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Adrian Enescu a început să experimenteze muzica electronică începând cu 1975, an în care şi-a procurat primele sintetizatoare. Acestea au fost Elka Rapsody 610, Roland SH5 şi Korg MS10. "Colecţia" şi-a mărit mai apoi numărul cu instrumente precum Oberheim OBX 8 şi Yamaha DX7.

Elka Rapsody 610

Roland SH5

Korg MS10

La începutul anilor '80 a lucrat cu calculatorul Commodore 64, cu ajutorul programului MIDI Sequenser Notator.

MIDI Sequenser Notator for Commodore 64
Au urmat Roland CSQ 100 Sequenser, samplerele Akai S612 / S900 / 1000 şi 3000 îmbunătăţită, o mare parte din lucrările sale fiind realizate prin metoda de sampling cu ajutorul acestora.

Akai 1000/3000

Akai S612

De-a lungul timpului a mai achiziţionat instrumentele Korg Module M1 şi Proteus Emu Module. Primele imprimări le-a realizat cu ajutorul Tascam Portastudio, primul casetofon pe patru canale, apoi a trecut la magnetofonul Fostex 8 TRK şi Fostex 2 TRK, respectiv Akai MG 1214, primul mixer profesional care avea încorporat un magnetofon digital pe 14 canale, cu casetă.

Tascam Portastudio

Fostex 2 TRK

A mai lucrat cu calculatoarele Atari (C Lab Notator), Roland Hard Disk Recording DM80 şi TDM Protools, pe platforma MAC. În prezent foloseşte ca suport tehnic Nuendo PC Platform.

Atari

Roland Hard Disk Recording DM80

În dreptul marelui nume, Enescu, stă un număr de zece albume, sub producţie proprie sau în colaborare cu alţi artişti ai muzicii româneşti. Prima apariţie pe disc a avut loc în anul 1975, pe discul "Jazz În Ţara Mea", pe care Adrian Enescu prelucrează şi orchestrează o temă scrisă de Johnny Răducanu.

Colaborările cu lumea jazz-ului sunt continuate şi la a doua sa prezenţă discografică, alături de Marius Popp, pe discul "Panoramic Jazz Rock" (1976, Electrecord). Enescu a participat la crearea pieselor "Inscripţie" şi "Balada", lucrând cu pianul acustic şi faimosul sintetizator, bib-synthesizer, primul de acest gen din România, construit de Corneliu Ionescu. Prima dintre piese este o muzică pentru quartet de corzi, vocea fiind a cântăreţei Aurora Andronache, iar la instrumente au fost Peter Wertheimer (soprano saxophone), Marius Popp (electric piano), Eugen Gondi (drums) şi Mircea Tudoran (electric bass). Cea de-a doua dintre ele, "Balada", a fost realizată în aceiaşi formulă, doar că în loc de string quartet şi voce erau patru tromboni şi patru horni. După cum spune şi titlul, acest întreg material este unul foarte inedit, o combinaţie rară, un amalgam de artişti extrem de valoroşi ai lumii jazzului precum Marius Popp şi Adrian Enescu, respectiv artişti la fel de talentaţi din sfera rock precum membrii legendarei formaţii Sfinx.
Discografia maestrului Adrian Enescu mai cuprinde trei albume proprii de reper, lansate la legendarul Electrecord. Primul dintre acestea se numşte "Basorelief (Poem Pop)", lansat în anul 1977, iar apoi a urmat "Funky Synthesizer Volume 1" (1982) şi "Dance Funky Synthesizer Volume 2" (1984). Versurile de pe primul dintre acestea aparţin poetului Ioan Alexandru, iar la realizarea lui a participat un grup de instrumentişti de la Filarmonica George Enescu, BigBand Radio, Grupul Vocal 5T şi claviaturistul, compozitorul şi inginerul de sunet Fredi Negrescu.
Alte prezenţe discografice solo remarcabile sunt piesele "Invisible Movies 1" (2000) şi "Invisible Movies 2" (2001), pe renumitele compilaţii Buddha-Bar. Cafe del Mar este încă o compilaţie renumită pe care Enescu a semnat cu piesa "Dreams For November", în anul 2002.
Defineşte stilul, semnează muzica şi orchestraţia cantăreţei Loredana Groza, piesa "Buna Seara, Iubite" fiind câştigătoarea celor 80 de ani de Radio în România. Împreună cu Loredana a realizat albumul cu acelaşi nume în anul 1987, respectiv "Buchet De Trandafiri", un an mai târziu.
Grupul Stereo este un alt duo a cărui stil Enescu îl defineşte, alături de care a lansat două discuri, pe versurile poetului Lucian Avramescu.

De asemenea, Adrian Enescu este foarte cunoscut pentru muzica de film, semnând coloana sonoră a peste 60 de filme. A început cu un acordeon şi un "sistem" improvizat de sârme pe care rulau fotogramele de pe abajurul lămpii, schimbând imaginile cu piciorul. În muzica de film, conceptul "orchestrei" electronice a fost o preocupare importantă, stilistic acoperind aproape toate genurile muzicale: ambiental, pop, jazz, experimental, simfonică. În anul 1971 a contribuit pentru prima dată la soundtrack-ul unui film, numit "7 Zile", lansat în 1974, al cărui regizor a fost Mircea Veroiu, o compoziţie jazz-rock înregistrată cu Big Band-ul Radio. Veroiu făcea echipă cu Dan Piţa, astfel încat Adrian Enescu a semnat şi alte coloane sonore pentru filme importante realizate de cei doi: "Tănase Scatiu" (1976, în regia Dan Piţa), "Concurs" (1982, acelaşi Dan Pita), "Pas În Doi" (1985, Piţa), "Adela" (1985, de Mircea Veroiu). "Bietul Ioanide" (1980, Eugen Barbu) este un alt titlu de referinţă pentru filmul românesc, a cărui coloană sonoră a semnat-o maestrul Enescu.

Compozitorul a experimentat de-a lungul timpului diverse combinaţii acustice, alăturând instrumentele electronice cu instrumentele tradiţionale din orchestra simfonică sau din spaţiul folclorului, obţinând noi sonorităţi. În ultima perioadă Adrian Enescu compune muzică jazz şi contemporană (Meridian SNR-SIMC, Orfeu şi Euridice, primul concert pentru percuţie şi orchestră mare scris în România), diverse muzici de cameră pentru instrumente soliste şi ansamblu electronic.