Testimonial Valentin Zechiu, 2013

 „Ca o caracteristică aş zice că majoritatea au fost side projects, fie pentru că muzica respectivă nu s-ar fi potrivit cu ceea ce cântau cu formaţiile lor de bază, fie poate pentru a-şi proteja imaginea. La noi este o adevărată fobie faţă de elementele electro în rock, aproape automat aşa ceva atrage eticheta de <dance metal>, o idee pe care sincer n-o înţeleg. Datorită inerţiei feroce a publicului nici nu au fost primite bine, aşa că motivaţie de a continua nu prea a fost.”

(...)

„Unul dintre acele <proiecte de colţ de cameră>, cum le numesc eu, mai în glumă mai în serios :) . Adică proiecte făcute cu resurse tehnice şi financiare minime spre zero, pe cont propriu şi al căror autor se ocupă de tot: muzică, difuzare, prezentare (website, etc), promovare. O poveste din păcate întâlnită prea des la noi.

Telurica s-a născut din joacă. La început am folosit băncile de sunete din seria E-Jay, în scurt timp am trecut la Cool Edit şi Fruity Loops. Una din modalităţile preferate de lucru era să iau diverse loop-uri (în special de tobe) şi să modific sample rate-ul sau pitch-ul. Aşa obţineam nişte drone de toată frumuseţea, sau mă rog, sperietura. Majoritatea pieselor de pe primul album, <Anthems of desolation> au fost făcute în maniera asta.

Începând cu <Discordant harmony>, al 3-lea album, toate sunetele şi loop-urile folosite au fost făcute de mine de la zero, prin diverse manipulări şi prin utilizarea VST-uri tip synth. A fost de altfel albumul care s-a bucurat de cel mai mare succes.

Din punct de vedere afectiv însă, cel mai important material pentru mine este ultimul EP, <The little yellow sound machine> (2008), pentru că marchează un dublu eveniment: trecerea la instrumente hardware (întotdeauna mi-a fost peste mână să lucrez cu synth-uri virtuale) şi naşterea fetiţei mele, Sabina, de unde şi numele ultimei piese, <Lullaby to Sabine>. Ca fapt divers, mai există o piesă pe EP-ul <Trees keep growing>, dedicată soţiei mele: <Letter to Roxanne>. În plus poate fi considerat un product demo, pentru că piesele au fost realizate integral doar cu ajutorul Kaossilator-ului de la Korg. Iniţial mulţi considerau că gadget-ul acesta era doar o jucărie şi că nu se putea folosi pentru a face muzică. Eh, uite că se poate, hehe.”